Feeds:
Articole
Comentarii

mr. big

Mr Big (played by Chris Noth), is the quintessential alpha male heartbreaker. He is the man every woman has loved and not succeeded in pinning down to a commitment. Mr Big is a ‘catch’. Rich, powerful, charming, handsome but not too pretty, witty… the list goes on and on. What most appeals, for me, at least, is that when he’s with a woman, he makes her feel like she’s the centre of the universe. He is tall and sexy, with a huge wallet and the tendency to sweep her off her feet. There’s not a single woman out there who hasn’t pictured what her Mr Perfect would look like at some point in her life. The biggest factor that seems to attract women to this man and to applying him to any future men they meet as a benchmark is the fact that no matter how many times he messed up in the end he came through. People tend to say that women are all looking for Mr. Big, hoping to find the same thing for themselves. However what they don’t seem to realize is that Mr. Big had a dark side. When you look at that character, he isn’t the best guy in the world. He led Carrie around, treated her badly at times and made her life a living hell. He wanted her when she was with someone else and enjoyed chasing her, but once he got her, he didn’t know what to do. He slept with her while married to another woman and even left her stranded at the altar. Why in the world would any woman want a man like that?

am inteles.

timpul se comprima. din ce in ce mai mult in ultima vreme. zilele sunt mai scurte, orele parca la fel. multe s-au intamplat in ultimele luni, unele inca se intampla. […] patru zile la mare. singur. fara prieteni, fara fete. just something for my soul. pe dracu. am rezistat doar doua. costinesti. am stat zilele cu un prieten, si noptile cu o ea. nimic deosebit. trecator. temporar. vremelnic. tranzitoriu. efemer. pasager. este totusi, o fata inteligenta. somn la 7 dimineata, baie in mare la 4 noaptea. rasaritul pe plaja. tineretului. tigari. nu tutun. […]o alta ea. bruneta, inalta, subtire. rock style. fotograf. daca e sa o caracterizeze un cuvant, ala e libertate. sau shedoesn’tgiveafuck. si credeam ca eu am talent. fata superba. fotografii superbe. ploaie nesfarsita. amintiri frumoase. alt oras, la prea mare departare. voi veni din nou pe la tine, fata enigmatica.[…] prieteni vechi, prea mult vin, nopti pierdute, poker, asemanare cu mr. big (habar n-am daca e de bine). zile libere, excursii prin tara. rasete. glume proaste. doua invitatii la concertul lui banica de craciun. veta.. incerc sa ajung. metamorfoza. kafta. ce carte!  twilight. mai nou, mein kampf. frig. ploaie. tigari.  mai putine, ce-i drept. teatru. stand-up comedy. un neon de culoare verede, ca in koop island. si fumul tigarilor mele capata forme. tot ce ma inconjoara capata forma cuiva. ploaia capata forma fotografiilor ei, pernele capata forma unei alte ea.  ipod-ul e al unei cu totul alta ea. iar toamna capata sensul sfarsitului unei relatii la care am tinut acum mult timp. vise multe. vise ciudate. dar vise.

fragmente de stand-up genial, mai vechi, cu teo.

Citește în continuare »

00.05, joi noapte. coboara din lift si iese din scara blocului. se urca in masina, imi zambeste si isi pune centura. blugi+tenesi gen converse+tricou gri pe care scrie i don’t believe in astrology. but that’s typical for a libra. un drum de cinci minute si am ajuns langa un parc. parcarea destul de putin luminata, dar suficient pentru o seara ca asta. al dracu’ de cald desi e miezul noptii. cauta cd-ul cu damien. printre toate care sunt aruncate in toate locurile din masina, pe bancheta din spate, sub scaunul meu, pe portiere si cazute printre scaune. nici unul pus la locul lui sau macar in plicul ala de hartie. fir-ar al dracu’, trebuie sa fac curat in masina asta. sau sa ma las de tigari. tot sansele alea sunt. mereu spun, niciodata nu o fac. gasit intr-un final. hai in spate. o sticla de vin rosu, evident sec. fara pahare. n-ar fi avut acelasi gust. doua pachete de tigari, geamurile deschise. amandoi tinem cate un picior pe canapea si unul jos. o gura de vin, rasete, flacara brichetei care statea nemiscata. punctul rosu al tigarii ei care capata si isi pierde constant din intensitate pe masura ce se departeaza, inca o gura de vin. discutii serioase, discutii despre vreme, discutii despre munca. bancuri proaste, dar dupa suficient vin al dracu’ de amuzante. rasul ei rasuna pe aleea din spate. are un ras pe care ai vrea sa-l auzi duminica dimineata. deja se apropie ora doua, nu mai e nimeni pe langa noi. rar mai trece cate un taxi. isi aprinde inca o tigara. e inca dezbracata. slaba,par cret, degete lungi si subtiri. minunata imagine, sincera. pe la trei si un sfert s-a terminat sticla de vin. a aruncat tigara pe geam si a venit langa mine. m-a luat in brate. m-am jucat in parul ei. si miroase atat de normal. s-a uitat in sus la mine, a zambit, a pus capul la loc. o ambulanta ne-a trezit pe la sapte fara ceva. s-a ridicat din bratele mele buimaca si a deschis decat un ochi. mi-a zambit. am zambit. a inceput sa rada. rasul pe care l-as auzi in fiecare dimineata.

cuvinte.

mari. golfuri. insule locuite. locuri. oameni. barca. apa adanca. scufundari. o lume incredibila. insule nelocuite. culorile apei. alb. bleu. turquoise. albastru. apa sarata. suflet curat. [dimineata. balcon. marea. rasarit. cafea. tigara. zambet. piscina. mojito. seara. terasa. lemon garden. fiecare masa sub un lamai. thank you. alb. sec. neasteptat de bun. bancuri misogine. live music. noapte. intoarcere la hotel. o fata zambeste. mojito. organizare pool party. mojito. tequila sunrise. trei oameni si patronul. sapte. paisprezece. douazecisidoi. tot hotelul. inca o sunrise. ora doua. bloody mary. tot cald. un arici pe peluza. mojito. baie in piscina. apa. luna. un nor in departare. furtuna in larg. fulgere rosii. se descarca sufletul cuiva. in fiecare noapte.] [dimineata. hangover. o fata langa mine. inca doarme. don’t remember much. balcon. marea. rasarit. cafea. tigara. fucking love it.

Normal

realitatea e ceea ce majoritatea considera ca trebuie sa fie. nu e neaparat lucrul cel mai bun sau cel mai logic. exista lucruri guvernate de bunul simt. punerea nasturilor camasii in partea din fata, pentru ca ar fi destul de greu sa-i incheiem daca ar fi pusi in lateral si imposibil daca ar fi pusi la spate. alte lucruri se impun pentru ca tot mai multi oameni considera ca asa e corect. sa porti o cravata e un lucru absolut normal de exemplu. un nebun ar spune ca porti la gat o bucata de panza colorata, ridicola si inutila, legata in mod complicat, care stanjeneste miscarile capului si impune un efort mai mare pentru ca aerul sa patrunda in plamani. daca m-ar intreba un nebun la ce foloseste cravata, ar trebui sa-i spun: la absolut nimic. si totusi daca intreb un nebun si o persoana sanatoasa ce e asta, sanatos va fi considerat cel care raspunde: o cravata. nu conteaza cine raspunde corect, conteaza cine are dreptate.ordinea literelor de pe tastatura e o alta poveste frumoasa. nu te-ai intrebat niciodata de ce sunt puse in ordinea in care este acum, si nu sunt puse in ordine alfabetica de exemplu. prima masina de scris a fost inventata in anul 1873, dar avea o problema. daca bateai la masina foarte repede, caracterele se loveau intre ele si se bloca masina. atunci a fost proiectat acest tip de tastatura, care ii obliga pe dactilografi sa scrie mai incet. dupa un timp, a devenit singurul model de tastatura existent. claviatura masinilor de scris si a calculatoarelor a fost proiectata pentru a scrie mai incet, nu mai repede. incearca sa pui tastele in mod logic. nu o va cumpara nimeni desi este mai usor de folosit. in catedrala din florenta exista un ceas conceput de Paolo Uccello in 1443. are o curiozitate. desi arata orele ca toate celelalte ceasuri, acele ceasului se invartesc in sens contrar celui cu care suntem noi obisnuiti. in vremea aceea, existau unele ceasuri ce functionau in acelasi mod, si alte ceasuri ce functionau in sensul in care o fac si astazi. dintr-un motiv necunoscut, a ramas decat un singur tip de ceasuri, iar ceasul lui Uccello a devenit o aberatie, o nebunie. cunoasteti vreun om care sa se fi intrebat de ce se invartesc acele ceasului intr-un anumit sens si nu in sens opus? daca ar intreba totusi cineva, i s-ar spune ca e nebun. fiecare fiinta umana este unica, avand propriile calitati, instincte, forme de placere, moduri de a cauta aventurile. societatea impune insa un mod colectiv de a actiona, si oamenii nu mai stau sa se intrebe de ce trebuie sa se comporte asa. accepta pur si simplu ca tastatura qwerty este cea mai buna posibila de exemplu.

Simplitatea

impresioneaza. a ei. a lui. a melodiei. a videoclipului. a versurilor. a vocilor. feelings exploding imploding here. hauntingly song. imi sta sufletul de fiecare data cand o ascult.

Ne vedem joi

pentru ca am scapat de sesiune. pentru ca mi-e dor de ea. pentru ca o sa o vad curand si doar sunetul valurilor ma poate linisti.

Gnarls Barkley

Who’s Gonna Save My Soul.

Cum ai putut…?

“Când eram un cățeluș, te binedispuneam cu năzdrăvăniile mele și te făceam să râzi. Ziceai că sunt copilul tău, și indiferent de câte perechi de pantofi ți-am distrus și de câte perne am smotocit, am devenit prietenul tău cel mai bun. Ori de câte ori făceam vreo năzbâtie, imi arătai degetul arătător și imi spuneai: “Cum ai putut…?”, însă apoi te aplecai spre mine, mă rostogoleai și mă mângâiai pe burtică…Educarea mea a durat ceva mai mult pentru că tu erai foarte ocupat, însă într-un final, împreună, am reușit. Îmi amintesc acele nopți în care mă strecuram lângă tine în pat, și cu boticul lipit de tine, îți ascultam confidențele și visele secrete. Erau clipe în care credeam că viața e perfectă.Împreună făceam plimbări lungi, fugeam prin parc, călătoream cu mașina, ne opream să mâncăm împreună o înghețată (eu doar cornetul pentru că “înghețata era rea pentru cățeluși”, imi spuneai). Mergeam împreună chiar și la mare…Cât moțăiam eu la soare în timp ce te așteptam să te întorci acasa la sfârșitul zilei!
Treptat, ai început să petreci tot mai mult timp la locul de muncă și în afara casei pentru că îți căutai un partener uman. Te așteptam cu rabdare și te consolam când veneai cu inima zdrobită de dezamăgiri. Nu ți-am judecat niciodată deciziile și țopăiam de bucurie de fiecare dată când te întorceai acasă. Și m-am bucurat când te-ai îndrăgostit…Ea, acum soția ta, nu este o “iubitoare de câini” (nu îi plac), și totuși eu am primit-o cu drag în casa noastră. Am încercat întotdeauna să îi demonstrez afecțiunea și supunerea. Eu eram fericit pentru că vă vedeam fericiți. Curând au apărut “puiuții umani” și eu m-am bucurat alături de voi. M-a fascinat duioșia lor, mirosul și culoarea lor rozulie… Vroiam să îi îngrijesc așa cum îi îngrijeați voi… Doar că voi erați îngrijorați că aș putea să îi rănesc.Și îmi petreceam timpul închis în cealaltă cameră, sau în cușca de câini. Numai eu știu cât îi iubeam! Și am devenit un“prizonier al iubirii”.
După ce au început să crească, am devenit prietenul lor. Îi lingeam în timp ce ei se urcau pe spinarea mea. Se agățau de blana mea și mă trăgeau, imi băgau degetele în ochi, îmi cercetau curioși urechile și îmi dădeau sărutări pe nas. Eu îi adoram, și le adoram mângâierile, pentru că ale tale erau din ce în cemai rare. I-aș fi apărat cu prețul vieții mele dacă ar fi fost necesar. Mă strecuram în patul lor și le ascultam preocupările și visele secrete. Așteptam răbdător la fereastră să aud mașina ta când te întorceai de pe strada. A fost o perioadă în care dacă cineva te întreba dacă aveai câine, scoteai o fotografie cu mine din portofel și le povesteai mandru despre mine. Au trecut câțiva ani și apoi le răspuneai doar “da” și schimbi repede subiectul. La început eram “câinele tău” iar apoi doar “un câine”.
Acum ti-e greu sa-mi faci capricii și te plângi de fiecare cheltuială necesară pentru întreținerea mea.
Ți s-a oferit șansa să te muți cu serviciul în alt oraș. Te vei muta cu familia ta într-un apartament în care nu este voie cu animale de companie. Ai luat această decizie pentru că așa este mai bine pentru “familia ta”, însă îmi amintesc că a fost un timp când eu eram singura ta familie. Am fost încântat de plimbarea cu mașina până am ajuns…La adăpostul de animale! Mirosea a câini, a pisici, a teamă, a disperare…Ai completat documentele și ai spus: “Știu că veți găsi o casă bună pentru el”. Au ridicat din umeri și te-au privit cu tristețe. Știau destinul ce-l așteaptă pe un câine de o anumită vârstă, chiar având “pedigrí”. A trebuit sa îl indepărtezi de mine pe copilul tău atunci când, prins de gâtul meu implora strigând: “Nu, tati, nu îi lăsa să îmi ia câinele! M-am întristat pentru ei, pentru lecția pe care le-ai dat-o atunci despre prietenie, loialitate, iubire, responsabilitate si respect pentru orice formă de viață. Tu m-ai mângâiat ușor pe cap evitându-mi privirea, și ai refuzat să păstrezi ca amintire zgarda și lesa mea. Aveai o întâlnire la care trebuia să ajungi, așa cum aveam și eu una…
După ce ai plecat, tinerii spuneau că probabil tu știai de mutarea asta cu mult timp în urmă dar că nu ai încercat să îmi cauți altă familie care să mă vrea. Unul dintre ei, dând din cap a spus: “Cum ai putut…?”
Altfel, erau foarte drăguți cu noi atunci când programul lor le permitea. Ne dădeau desigur de mâncare, însă mi-am pierdut apetitul după câteva zile. La început, întotdeauna când trecea cineva pe lângă cușca mea, mă uitam sperând că ești tu, că te-ai răzgândit, și că totul a fost doar un vis urât…Am sperat ca printre oamenii ăia se va găsi unul care mă va lua să mă ingrijească, să mă salveze. Când mi-am dat seama că nu puteam concura cu puiandrii drăguți care atrageau toată atenția, m-am retras într-un colț și am așteptat… La sfârșitul zilei am auzit pașii cuiva care venea după mine…M-au dus până la sfârșitul coridorului, într-o cameră separată. O cameră suspicios de liniștită. M-a ridicat pe masă și în timp ce îmi mângâia urechile îmi spuse:“Nu-ți fie teamă”. Inima mea a început să zvâcnească intuind ceea ce se va întâmpla. “Prizonierului iubirii” i s-au sfârsit zilele. Așa cum era normal pentru mine, am simțit durerea acestei femei. Sarcina ce-i fusese încredințată o apăsa chiar dacă încerca să o disimuleze. Știam acest lucru la fel cum știam atunci când fiind un cățeluș îți cunoșteam toate stările tale.
Mi-a pus cu grija un garou pe laba din față. I-am lins lacrima de pe mână, așa cum te lingeam și pe tine când căutai alinare. Cu multă profesiune mi-a pus acul în venă. Am simțit înțepătura și lichidul rece împrăștiindu-se în corpul meu. Imediat am început să mă simt adormit… Privind-o în ochi i-am șoptit:
“Cum ai putut…?”
Probabil pentru că înțelegea limbajul meu de câine, spuse: “Îmi pare rău”. Mi-a explicat că aceasta era munca ei și că voi merge într-un loc mai bun, unde nu voi mai fi ignorat, nici abandonat. Un loc plin de lumină și iubire, care nu se aseamănă deloc cu această viață pământească. Cu ultimele fărâme de energie am încercat să îi transmit printr-o bătaie de coadă că acel: “Cum ai putut…?”
Nu îi era dresat ei, ci ție… Îți era adresat ție, bunul și iubitul meu stăpân. Gândul meu era pentru tine. Și la tine mă voi gândi și te voi aștepta mereu. Fie ca toți cei dragi ție să te iubească și să-ți fie loiali, cel puțin pe cât te-am iubit și ți-am fost eu.

Nu te voi uita niciodată…”

Sursa

Taci,
Să nu-mi deştepţi tristeţea amintirilor culcate
În sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!…
Taci,
Să nu-mi deştepţi în suflet tragediile jucate
În aplauzele mute ale-ntâielor dureri!

blonda. inaltime medie. ochi verzi, clari. haine casual. blugi si un tricou larg albastru. adidasi si sosete albe sport. un zambet pur si dinti foarte albi. accent italian. un sat undeva in sud-estul romaniei si doua strazi pietruite. vara. mult prea cald afara, mult prea cald in mine. o senzatie de sufocare si inima care bate ciudat. 17 ani si un mountain bike albastru cu care treceam pe langa gunoaiele aruncate in sant. seri in care se spuneau bancuri pe balustrada unei intrari intr-o curte cautand motive sa o fac sa zambeasca si sa stau langa ea. un prieten bun si discutii interminabile in noapte despre ea. o tufa de trandafiri rosii in curte pe langa care treceam de fiecare data cand plecam de acasa. haine alese cu grija pentru o seara petrecuta pe sant. locul nu prea conta, putea sa fie oriunde. doua luni si fiecare seara. in total  saptezecisidoua de seri in vara aia. accentul italian era intr-adevar din italia. a plecat in vara aia pentru o toamna, o iarna intreaga, o primavara si inca doua saptamani din vara urmatoare. alte cateva zeci de seri frumoase pe aceeasi strada pietruita si plina de praf. o alta plecare. patru veri si multe experiente si multe seri mai tarziu si e inca in italia. de data asta ea are si un nume. alina. atat de mult m-am schimbat de atunci. dar e frumos sa-ti amintesti. atat de usor e sa cuceresti o femeie astazi. vorbind cu ea timpul s-a oprit. stiam ca pot sa opresc timpul. acum am aflat ca mai pot face inca ceva. il pot face sa mearga invers.