Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Noiembrie 2009

00:27. la vie en rose. louis armstrong. o tigara abia aprinsa in scrumiera. camasa descheiata la primul nasture, cravata lasata mai liber. cu parul ravasit si din nou neras de trei zile. inca incaltat si cu pachetul de tigari pe canapea langa sacoul aruncat la intamplare. scrum de la celelalte tigari fumate, pe masa. un pahar de vin rosu plin decat pe sfert. lumina verde difuza din lampa mea preferata. fumul de tigara ce se ridica spre tavanul alb al camerei. asa arata perfectiunea mea. privesc in gol de minute bune si nu vreau sa ma opresc. momentele de liniste pentru care vin acasa. in toata agitatia de la serviciu, aici sunt doar eu. in toate schimbarile de orice fel, aici e punctul meu de reper. aici o sa ma gasesti. da, universul meu, in care nu exista gravitatie, in care regulile sunt facute de mine, in care creez si distrug lumi dupa cum am chef, unde te pot multiplica de un milion de ori, unde pot sa opresc timpul. si pot sa-l dau inapoi sa revad tot ce mi-a placut in trecut. asta o sa am si cand voi fi sarac, si cand voi fi bogat, si cand voi fi celebru, si cand voi fi batran, si cand voi fi singur, si cand voi fi cu tine, si cand ma trezesc noaptea, si cand voi fi fercit, si cand voi fi trist. aici ma inchid cand ma gandesc la tine. aici o sa ma gasesti, dar mai intai trebuie sa ma cauti.

Anunțuri

Read Full Post »

Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.

simturile mi-au luat-o razna, e prea tarziu, e duminica noapte, dar sunt treaz de mult, am fumat deja prea multe tigari, am baut deja prea multa cola. sunt in secolul gresit, in cercul de prieteni nepotrivit, in mediul mult prea fals, cu oameni la costum frumosi doar la exterior, cautandu-te in locurile in care nu vei fi. imi petrec zilele privind diferiti ochi care trec pe langa mine, dar toti au forma sau culoarea nepotrivita. privirile lor nu reusesc sa vada dincolo de aparente, multe nici nu incearca. toti sunt nepotriviti pentru ca nu sunt ai tai. si imi petrec noptile ascultand diferitele rasete, dar toate sunt prea groase, sau prea subtiri, in comparatie cu rasul tau perfect. unele sunt putin false, altele sunt putin prea galagioase, cand stiu ca tu vei rade sincer. zambetele lor n-au reusit sa incalzeasca nici macar incaperea in care ne aflam, sufletul meu nici atat. m-am plictisit de toate copiile tale, multe atat de prost lucrate, unele aproape m-au pacalit, am fost suficient de agil. astept sa te gasesc stand pe o banca in cismigiu cu picioarele incrucisate sub tine si citind o carte, sau stand pe un scaun intr-un bar, cu parul ud, cu manecile trase pana peste degete, in timp ce bei din ciocolata calda dupa ce te-a prins ploaia in drum spre facultate la care oricum ai intarziat. incerc sa te gasesc, te caut in toate locurile, in cercurile de prieteni, in persoanele cu care lucrez, in lumea din jurul meu. te astept. sunt rabdator, nu se intampla sa nu am rabdare. a asteptat el florentino ariza cincizeci si trei de ani, sapte luni si unsprezece zile, cu noptile lor cu tot. dar ma plictisesc asteptandu-te.

Read Full Post »

i-hate-you-but-not-really

te-am inchis in sufletul meu ermetic, imun la lucrurile rele sau nedrepte. nu mai esti nesigura pe tine, acum ai un punct de reper. sunt altfel, asta te-a atras la mine. asta ti-a placut. da, sunt haotic si greu de inteles. da, imi place un lucru la tine dupa care ma scoate din minti. ma enerveaza un alt lucru, dupa care sunt nebun dupa el. pot trece de la o stare la alta fara mari eforturi si fara sa anunt. sunt capabil de sentimente pe care nu o sa le intelegi, de multe ori le-am lasat sa se stinga, acum nu. da, e mai usor sa stai langa o persoana capabila doar de sentimente umane si fara explozii de simtiri. nu o sa-ti spun in fiecare mesaj ca te iubesc desi tu o vrei. asta nu inseamna ca nu o fac, daca nu o fac cum vrei tu. poate o scriu pe un post-it lipit de oglinda din baie sa il vezi cand te trezesti, oricum pleci dupa mine. nu o sa te iubesc mai bine. si nu o sa te iubesc niciodata asa cum trebuie. so you’d better take it right now. you’d better use it now. you’d better need it now. poate trebuia sa ma nasc acum un secol, lumea era mai boema atunci. da, mi-am amintit cum e sa zambesti si sa fumezi cu placere, sa simti o urma de entuziasm si nevoia sa ii spui cuiva, senzatia de implozie pentru ca nu poti. mi-ar placea sa stii si tu cum e.

Read Full Post »

Poveste in nisip

Kseniya Simonova. un nume care nu spune nimic, nu?

asadar, poveste.

(mai mult…)

Read Full Post »

a venit frigul si noptile incepute mult prea devreme si temperaturile cu minus. a inghetat mirosul puternic de iarna si norii deasupra. a inghetat cu tot cu amintirea ta, cu zambetul tau, cu privirea pe care mi-ai aruncat-o cand am plecat si cuvintele nespuse, cu visele noastre si rujul cazut sub canapeaua pe care dorm, cu unghiile tale rosii, cu noptile mele pierdute, cu sufletul meu, cu lacrimile tale si plimbarile din noapte cu masina fara destinatii, cu excesele mele, cu cafeaua de dimineata, cu imaginea ta cand gateai si cantai baby don’t you cry, cu viciile mele, cu partidele de sex, cu fumul de tigara, cu diminetile de pe plaja si lectiile de dans esuate, cu paharul de vin rosu si urma de ruj de pe el, cu cartea inca necitita a lui marquez pe masa, cu rochia ta preferata, cu dermatograful negru excesiv, cu mainile tale si blues-urile fara muzica din bucatarie, cu intunericul privirii mele, cu buzele tale si sarutul meu. a inghetat cu mine si cu tine si cu noi. nimic nu e pierdut. dar am inghetat totul.

Read Full Post »