Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Octombrie 2009

Katie Melua

o voce ce mi-ar placea sa-i cante copilului meu peste cativa ani.                            and a smile that can warm my house. and magic eyes. and perfect nose.

o sa fie un weekend lung si urat. multe melodii. merge minunat in fullscreen si un pahar de vin rosu.

(mai mult…)

Anunțuri

Read Full Post »

The past

luni seara mi s-a facut dor de trecut. m-am oprit pe strada 13 septembrie, un bloc oarecare, etajul 4. o parte din sufletul meu a ramas la fiecare ea, in fiecare apartament in care am fost si in fiecare alt suflet in care am intrat. in fiecare vis si in fiecare sarut. mi-am urat trecutul aproape la fel de mult cat l-am iubit. ma enerva, vroiam mereu sa fug de el, spre ceva nou, dar insistam intotdeauna sa ma intorc. ne-am aprins cate o tigara in apartamentul in care odinioara imi era interzis sa fumez si ne fumam trecutul, am baut din paharul tau tot trecutul care se scurgea prin buzele tale si in camera inca mai era mirosul lui. ma mai intorc uneori in trecut ca sa fug putin de prezent. si am multe trecuturi, nu numai unul. dar un singur trecut m-a fascinat, a strans in el vise si idealuri, razbunari si sentimente, tigari fumate doar pe jumatate si partide de sex, pahare de vin si chioscul non-stop de la parterul blocului. dar prezentul iar se tranforma in trecut, nu poate fi niciodata in locul in care se duce acum tigara stinsa sau paharul de vin rosu acum gol.

Read Full Post »

Iluzii

un ceas scump si o curea eleganta. restaurante. zboruri cu avionul. hoteluri scumpe. intalniri cu oameni influenti si oameni din managementul companiilor multinationale. suficienti bani incat sa pot face aproape orice imi doresc. douazecisitrei de ani, anturaj matur in timpul serviciului, anturaj normal in timpul liber. el, anturajul, ales gresit. ba nu. nu l-am ales, m-a ales el pe mine. pustani de varsta mea, cu mai multi bani, nu prea inteligenti. cu bucurii simple, hai sa mergem in bamboo. celebrul. hai la o cafea. sa facem intrecere, a mea e mai puternica. stai sa vezi cum o agat pe asta. azi-noapte am. sunt limitati. daca au futut-o pe una nu stiu sa fie eleganti si sa taca. daca ii contrazici cu ceva raman rapid fara argumente, se blocheaza si apoi te blocheaza cu un da-te ma-n pula mea. nu au multe orizonturi, s-au limitat la un club si doua cafenele. spune-le tu ca iti place André Gide si te vor intreba la ce echipa joaca. sunt mai matur decat ei. arogant, stiu. dar adevarat. poate ca am inceput sa scriu romanul, dar nu vreau sa spun nimanui. poate n-am claxonat niciodata dupa o femeie, pentru ca nu sunt atat de retardat sa cred ca o agat asa vreodata in viata asta. poate ca imi place sa cred ca stiu cand o femeie e impresionata de bani sau nu. poate ca de multe ori nu-mi pasa. poate ca sunt diferit sau poate ca doar asta imi place sa cred cand de fapt nu.

André Gide

Read Full Post »

Les chansons

de carla bruni. j’adore.

(mai mult…)

Read Full Post »

o noapte de joi si o plimbare prin centrul vechi. un vant care se grabea, o strada pustie si frigul noptii de octombrie. iesim din restaurantul de la subsolul cladirii si te opresc sa fumam. ce? sigur ca putem fuma in masina dar eu vreau aici cu tine. nu intelegi, dar o faci. incerci din rasputeri sa-ti aprinzi tigara, imbracata in rochia neagra simpla in care te-am intalnit de dimineata, cu buzele insangerate, cu parul ravasit ,machiaj subtil si incaltata cu pantofii tai preferati. te-am analizat ,stiam ca nu esti atenta la mine atat de simpatica incercand inca sa-ti aprinzi tigara. rochia ti se lipea de picioare in functie de directia din care sufla vantul. atat de frumoasa prin simplitatea ta. uite, ia tigara mea. imi aprind eu alta. o arunci pe a ta nervoasa pe jos si intinzi mana sa o iei de la mine. blackout. ma trezesc, ma ridic din pat, tu inca dormi. rochia e aruncata pe jos langa cravata mea neagra. totusi camasa e asezata pe spatarul scaunului. doar in boxeri, ma duc sa ma barbieresc. ti-ai pus camasa mea pe tine, stai in usa si ma privesti. e mare de tine dar ma pot indragosti de imaginea asta. ma pot indragosti de tine. dar nu ai aripi. nu-mi poti da inapoi ceea ce sunt capabil sa ofer. vreau ceva puternic. vreau sa simt. vreau obsesie. vreau minti manipulate. vreau nopti pierdute si sentimente care inca nu au un nume in dictionar. nu le pot cumpara, intelegi?

Read Full Post »

damien rice – 9 crimes. volumul tare, ochii inchisi. vin rosu sec, o tigara, lumina stinsa. zgomotul dinspre hol facut de pantofii tai in timp ce vii spre apartamentul meu. si tu, atat de simpla. in rochia ta neagra si desculta pe canapeaua mea. cu dermatograf negru la ochi si parul pana la umeri. si umerii goi. te-ai descaltat de pantofi si i-ai lasat aruncati langa pat langa sticla de vin, nu-ti pasa. geanta ai lasat-o pe masa, langa scrumiera desi ai trecut pe langa cuier cand ai intrat. esti dezordonata si haotica, dar macar nu esti plictisitoare. fumezi din tigara si te uiti la mine. ai lasat urme de ruj pe toate tigarile din scrumiera. e intuneric, dar te vad atunci cand tragi din tigara. iti vad ochii si buzele si forma obrajilor. iti vad micile imperfectiuni si ma bucur ca nu esti perfecta. nu asta vreau, nici nu exista, nici nu-mi pasa. ce bine e sa simti o mana pe picior.. ce bine e sa simti doua buze lipite de fruntea ta.. ce frumos e sa auzi soapte pe intuneric inconjurat de fum de tigara. e totul. e linistea absoluta. e clipa oprita. e sarutul. si e iar tigara.

Read Full Post »

Addicted

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal…

Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi…

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

da, d-asta imi place nichita. ca a scris pentru mine. ca si eu si tu eram doi. la un moment dat n-am mai fost doi. dar nici unul. ca m-ai iubit dar orgoliul tau nu m-a lasat sa vad asta. ca ai pierdut atat de mult desi credeai ca ai castigat. ca ai fost drogul pe care il inspriam si il expiram zilnic pentru senzatiile pe care mi le oferea. si atunci cand te-ai drogat cu o cantitate suficienta, incepi sa faci calcule ca ale lui nichita. ca desi stiam ca imi daunezi psihic, dependenta mea de tine facea ca asta sa nu mai conteze. dar folosind prea mult timp acelasi drog efectul incepe sa dispara daca nu iau o cantitate mai mare. si nu mi-ai dat. l-am folosit de prea multe ori si nici macar nu l-ai schimbat. ai crezut ca aceeasi cantitate imi va fi suficienta. uite n-a fost. obisnuinta cu el l-a facut sa-si piarda din calitati si la un moment dat a disparut efectul de tot. nici nu mai aveam nevoie de el, dar tu n-ai fost suficient de desteapta sa vezi asta. mi l-ai dat zilnic pana cand te-am refuzat. ai ramas putin surprinsa. te-ai panicat. ai vrut sa mi-l dai pe tot care il mai aveai, m-ai intrebat daca vreau alt tip, daca vreau mai mult, daca a expirat, daca. prea tarziu dragul meu dealer. nu te pricepi la afacerea asta.

preferam sa mor de supradoza.

Read Full Post »

Older Posts »