Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Septembrie 2009

Burning inside

ma arde in gat ca dracu. si cred ca e de la tigari. sper macar. s-a instalat deja de doua zile durerea asta dar sunt obisnuit cu ea. doar o simt de atata timp in suflet. m-am obisnuit cu ea, nu mai e la fel ca la inceput. a trecut prin toate etapele pana a devenit o parte din mine. nici banii, nici masina germana, nici timpul liber pe care am incercat sa-l ocup peste limite lucrand nu au reusit sa o indeparteze. nici diferite fete sau femei si nici noptile pierdute. mai rau mi-au facut cred. acum ma arde in gat. ori e de la tigari, ori a urcat pana acolo. dar sunt lucruri care o mai calmeaza. like a painkiller. sigur, cu efect temporar decat. am incercat sa o ignor, cum a facut russel crowe cu boala lui in a beautiful mind. superb film. dar ca si acolo, tot nu dispare. dar el a ales sa o ignore in public. mostly like me. asa ca sunt normal, desi stiu ca sunt diferit. in bine sau in rau, depinde. nu e nimic de compatimit, de impacat, de incurajat. am trecut deja prin toate starile astea si n-au avut nici un efect. asa cum nimeni nu ma cunoaste dincolo de aparente, in mare parte pentru ca nu-i las. tot asa imi traiesc drama sau fericirea, in functie de cum e vazuta, in anonimat. nici nu-mi place, nici nu urasc asta. si ochii negri, si paharele de vin, si serile cu jazz, si marea. sigur ca le place multora. dar pe mine ma elibereaza. de lumea asta si ma duc in universul meu. sau poate e doar de la tigari.

Anunțuri

Read Full Post »

Nebunul de alb

si te iubesc cu mila si cu groaza
tot ce-i al tau mi se cuvine mie
ca un nebun de alb ce captureaza
regina neagra pt vesnicie

1 a.m. un bloc vechi. etajul 2, apartamentul 17. o camera intunecata si doi ochi negri. lumina stalpilor de pe strada ce patrunde prin draperii si doua tigari aprinse lasate pe masa. si noi. si mainile tale trecute prin parul meu in timp ce ma saruti. da, ma faci sa ma simt bine. te-am luat de mana si ne-am ridicat. am facut cativa pasi. mi-am lipit fruntea de a ta, iti simteam rasuflarea pe buze. ochii mei si ochii tai despartiti de o distanta prea mica pentru cata pasiune e in ei. am prins-o de incheieturi si i-am ridicat mainile deasupra capului. stateai in fata mea goala, daruita, cu mainile ridicate. mi-am scos tricoul si m-am lipit de tine. ce val de senzatii cand iti atingi trupul gol de al altcuiva. kiss me like you mean it! doua ore mai tarziu mi-ai dat o carte si m-ai rugat sa-ti citesc ceva din ea. ca vrei sa-mi auzi vocea inainte sa adormi. sa-ti citesc ceva ca sa adormi mai bine, auzi la ea. ce copil. vitraliu. ce bine ca esti. emotie de toamna. si am adormit uitandu-ma la tine. ce bine e sa simti un picior peste tine atunci cand dormi. si ce bine e sa te trezesti cu cineva langa tine. sa faci dus, sa te imbraci, sa o saruti pe obraz si sa pleci. ce frumos e sa ai pe cine sa saruti dimineata.

Read Full Post »

Music for

cinci melodii din playlist-ul personal. atat.

(mai mult…)

Read Full Post »

Titlu

Sunt un volum ce n-are titlu inca,
Desi exista-n mine tiparit –
Volum unic, ce trebuie citit
Rand dupa rand
Si tot asa, la fel,
De la-nceput si pana la sfarsit –
Pana se va-ntelege ce dalta de otel
Va trebui sa-mi sape titlu-n stanca
Atunci cand titlul meu va fi gasit!…

sigur ca ma refugiez in aventuri de o noapte. in flirturi si in discutiile cu subinteles. acolo caut linistea. adica acolo unde linistea cam nu este. si in lucruri care sunt in orice fel, numai linistite nu. probabil ca am un suflet confuz. probabil ca in lipsa a ceva special ma multumesc cu nopti in care nu adorm singur. probabil ca sunt dificil. ba nu. sunt al dracu’ de dificil. dar n-am dat prea multor persoane sansa sa vada asta. tocmai d-asta nimeni nu stie de existenta acestui loc. nu e usor de inteles. e mai usor sa razi. ce prost. sau poate ca nu stiu ce vreau. de la mine, de la ea. dar stiu ca il inteleg pe minulescu. si pe stanescu. au avut oricum o viata asemanatoare. sau au scris pentru mine. singuratatea e apasatoare. doare. si e mai adanca atunci cand esti inconjurat de multa lume decat atunci cand esti singur. dar cateodata ma gandesc ca nici nu vreau sa ies din starea asta. ca imi place. da, poate ca sunt ca un volum incoerent cu multe poezii scrisa de mana. cu pagini goale ce pot fi citite. si cu pagini scrise pana nu a mai ramas nici un puct alb. si versuri fara legatura. sentimentele sunt usor de citit printre randurile inegale.  si nici coperta nu e greu de desenat. partea dificila este gasirea titlului. dar e mai usor de citit un volum scris la calculator, cu arial de 12, text centrat si titlu comercial.

Read Full Post »

No next morning

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert –
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!…

noapte de toamna in bucuresti. hotel intercontinental. ea, treizeci de ani. bruneta. o rochita scurta rosie, care se oprea undeva deasupra genunchilor uramand liniile corpului fara a fi lipita de acesta. nu si-a pus nici chilotii, nici ciorapii. pantofi negri cu toc inalt. a facut cativa pasi pe mocheta de pe culoarul ce leaga camera mea de a ei. a batut la usa si a dat usor inapoi inainte sa o deschid. nu aveam pe mine decat jeansii. cu parul ud, a realizat ca tocmai iesisem de sub dus. parfumul sapunului ii gadila narile. ii placea, dar in timp ce face dragoste prefera mirosul transpiratiei. mi-a spus asta cand am intalnit-o, cu cateva ore inainte in restaurantul hotelelului. a intrat. am luat-o in brate. am sprijinit-o cu spatele de peretele camerei. nebarbierit, cu tigara in coltul buzelor, cu ochii negri fixand-o patrunzator si ironic. cred ca esti foarte frumoasa. a zambit si a inchis ochii. nu am vorbit despre literatura, habar nu aveam care ii erau gusturile muzicale. nu stiam daca i se mai intampla sa dea cativa bani in metrou copiilor care cerseau, daca era pasionata de dans sau avea un salon preferat. ce ii placea sa manance dimineata si care erau florile ei preferate. ignoram complet tabieturile ei si viziunea asupra lumii. toate acestea nici nu mai contau. a doua zi dimineata camerele erau libere.

Read Full Post »

It’s odd

a two rooms apartment and one person. two glasses of wine on the table and one person left. a red lipstick that she forgot. white walls. brown floor. grey sofa. the sleepy and soft air. lighting a cigarette and drinking from the glass of red wine. sitting on the couch with the shirt out of my pants, with one hand througt my hair. the smoke rising and going towards the ceiling and the sound of slow jazz on the radio. the sofa, the furniture and the big house are amplifying the feeling of loneliness. my tempo is slow but everything else is going at the same speed. it’s odd. how a man who can have everything for himself in life can feel like this. it’s odd how a man can have so many friends yet none. it’s odd how a man can buy almost anything and still. still not be feeling good about it. i worked hard for everything i have. but it worths nothing when you can’t share. and if there is nobody in my universe with me, that is because that somebody doesn’t deserve a part of my univers. there are so much to be offered, yet not to just anybody. i can stop the time and i can prove it. i actually can do it. but are you worth? it’s not that we’re scared. it’s just that it’s delicate.

Read Full Post »

it is not, after all, sincerity that people want. sometimes they prefer the truth but most often not. most women like it that way. most people like it that way. it is one of the reasons why most people like me and why they come to me with their troubles. it’s not sincerity that they want, but to be told want they want to hear and to have someone to talk to. i’ve been always that way, wanting people to like me. maybe all successful men are like that. anyhow, once you start to learn it, it can’t go bad. you can do it and still be so natural.i think it’s all about marketing. branding. positioning. if you are really good at it you can’t fail. maybe this is the key of success. i had a discussion with one of my friends, real friend. the end is matching perfectly with this. and i could say that some people think it’s wrong. it’s not. and a woman would prefer anytime a beautiful lie instead a bad truth. although not a single one will admit it.

don’t let me down, ok?    have i ever let you down?    sometimes you make people belive you haven’t let them down when you have.

Read Full Post »

Older Posts »