sfarsitul zilei, ora sase si un sfert. imi strang lucrurile si ma duc spre usa. inspir aerul rece imi plamani, aplec capul intr-o parte si imi aprind o tigara, cat timp pleaca toti. statia de metrou de la obor, la ora asta si pe o asa ceata pare rupta din povesti. oare cum e la mare pe ceata asta? mi-e dor, si nici nu s-a terminat toamna inca. si in plus, maine trebuie sa predau proiectul ala. tocmai ce mi-am adus aminte de melodia de la vama veche. la birou am un sef idiot.. prea multe ganduri pentru un drum linistit spre casa. apartament temporar, tot timpul ma mut. 1 mai, aici cobor. e frig. ipod-ul imi mai tine de urat. pacat ca n-am melodia de la vama, mi s-a facut chef sa o ascult. dar nici coloana sonora de a sezonul 3 din grey’s anatomy nu e chiar rea. iar acasa ma asteapta johnny walker black label si doua cuburi de gheata intr-un pahar. hai ca seara nu se anunta atat de rea pana la urma. prietenul meu johnny. always there for me. si privelistea de la etajul noua, cu acoperisurile bucurestiului la vedere. sau ceata. partea buna cand ma gandesc la lucruri fara importanta e ca ajung repede acasa si drumul pare mai scurt. pe scara de la intrare cineva isi aprinde tigara. ceata asta face ca totul sa fie misterios. cred ca imi place senzatia, si aici parca e la ea acasa. trecutul are un mod ciudat sa se intoarca atunci cand vrei mai putin. al meu, sta pe scara de la intrarea in bloc si are lacrimi in ochi. si-a aprins un vogue, mentol dupa mirosul care mi-a ramas in gura mai tarziu si s-a asezat pe coltul scarii. trecutul care plange la mine pe scara e trecutul pe care l-am iubit. cu care am ramas prieten. care vine mereu sa-mi ceara sfaturi dar oricum nu le asculta. m-am uitat toata noaptea cu trecutul meu la sezonul doi si trei din coloana sonora pe care am ascultat-o in drum spre casa. am ras destul de des, e domeniul in care lucreaza. sau se pregateste macar. si mi-am luat liber a doua zi, pentru ca mi-a spus ca are nevoie de mine. si-a revenit. e trecutul care m-a inselat cu cel mai bun prieten al meu. cu alt trecut. dar totusi, trecutul m-a invatat ceva. suficient cat sa-mi fie de folos pentru urmatorul trecut, viitorul.
Inima larga, inima larga! Daca-mi permiti – dar si daca nu – iti spun unul dintre motto-urile mele:
“Cine uita trecutul risca sa-l repete”….
Inteleg ca tu cu trecutul tau sunteti atit de buni prieteni incat nu risti sa mai ai amintiri decat din viitor(ul) cel care va trece si el. In fine, desi eu nu-s asa iertatatoare poate ca nu e prea tirziu sa incep sa invat