un pachet de davidoff, doua pahare de vin rosu si o sticla pe jumatate goala. o cabana la munte si nimeni in jur. eu si tu in fata semineului. intinsa pe jos, dezbracata, cu o patura pe tine, tii capul pe picioarele mele. aprind cate o tigara din care fumam amandoi desi avem suficiente. inca sub influenta lui katie. are ceva special in voce, inca nu-mi dau seama ce. radem, scrumam pe podea, varsam paharul meu de vin, radem din nou. vorbim despre vreme, despre mine, despre tine. toata noaptea. aproape toata. restul ramane intre tine si mine. dimineata. nu avem mancare, suntem departe de oras si a nins serios. bine ca am cumparat chipsurile alea de la metro. uite, ia si tu o punga. micul dejun. nu mai rade. asta e micul dejun, serios. cui ii pasa? in viata nu iti aduci aminte de lucrurile normale, ci de lucrurile iesite din tipar. acum serios, fara filosofie, nu avem altceva, mananca. [..] frumos weekend, frumoase zile, frumoase nopti. eu m-am simtit bine, ea s-a simtit speciala si a racit. intre timp eternul bucuresti gri. sesiunea de iarna, cu tot cu examene. asta inseamna din nou nopti pierdute, prea multe tigari fumate, multe foi scrise prin toata casa. i love it. si daca sunt si doua saptamani liber de la serviciu, let the study begin.
pentru zilelele foarte frigoroase de afara, pentru ca diseara o sa-mi fierb vin, pentru ca afara vor fi minus zece grade, pentru ca in casa va fi cald, pentru ca voi incepe sa am cursuri pana si in baie, pentru ca o iubesc pe katie, pentru versuri, si pentru ca mi-a fost dedicata, asta:
descrierea se apropie de perfectiune. mi-a placut teribil partea asta: Dacă te iei după el, e doar “un băiat sărac, care încearcă să-şi cîştige existenţa şi să se descurce cum poate”. S-ar putea chiar să te apuce mila de el şi să te oferi să-l ajuţi să obţină un împrumut la bancă. Las-o baltă! Probabil că jumătate din banca aia e a lui. mi-nu-nat.
În decursul unei conversaţii pe chipul lor trec în viteză o mie de emoţii.Racii au o imaginaţie atît de vie, de picturală, iar stările lor sînt atît de intense, încît te pot face să le simţi şi tu. Fantezia lor reţine bucuria şi disperarea, groaza şi compasiunea, regretul şi extazul şi păstrează fiecare emoţie în memorie, la fel de vie ca atunci cînd a simţit-o prima dată.
Ca oglinzile şi aparatele de fotografiat, ei absorb imagini şi le reflectă cu fidelitate. Fiecare experienţă e gravată în inima lor ca o fotografie pe negativ. Ei nu uită nici una dintre lecţiile primite de la viaţă şi nici lecţiile istoriei.De asemenea, e o adevărată fîntînă a secretelor. Oamenii simt automat nevoia să-şi mărturisească secretele Racului, dar cu sensibilitatea lui emoţională el ştie deja ce îi apasă. Compasiunea lunarilor e profundă şi extrem de intuitivă. Nu există secret pe care să nu-l descopere, dacă îşi pune mintea. În final va şti totul despre tine, dar tu nu îi vei ghici niciodată gîndurile intime.
Deşi Racul înapoiază imaginile ca o oglindă, nu va renunţa de bună voie la lucrurile tangibile. Fă o plimbare pe plajă şi vei vedea cum crabul preferă să piardă un cleşte decît să dea drumul obiectului pe care l-a apucat. Continuă să citeşti »
haotic si indiferent. obosit si pierdut. nedormit si slabit. la zece seara in bazinul de inot si demonii de dostoievski. o carte grea, dar la care tin mult. o carte batuta la masina, manual. o piesa de colectie, o carte unica, scrisa cu greseli de tipar. nu e perfecta, tocmai de asta e frumoasa. nu e facuta la matricea tipografiei, nu e editata pe calculator, nu este identica cu sute de mii de alte copii. mirosul de carte veche, literele iesite in relief din pagina, o litera uitata intr-un cuvant, paginile galbene. priceless. asa au trecut ultimele trei saptamani, cu tot cu zile si cu nopti. prin apartamente si hoteluri, cu fete sau singur. nimic important in afara unei fraze. ascunde-ma in negrul ochilor tai. am schimbat decorul, am schimbat actorii secundari dar joc in acelasi scenariu de atata timp. acelasi inceput plin de entuziam, aceeasi senzatie tampita de dezamagire. aceleasi inceputuri de relatii puse pe repeat, acelasi mister al femeii pe care nu ai avut-o, acelasi joc de asteptare sau vanare. sunt suficiente atuuri fizice, inalt, brunet, ten masliniu. doar doua care ma fac diferit. sau rar. ochi negri, gropite. arogant din nou. sau this is not a bug,it’s a feature. sau poate ca nu-mi pasa. poate nu le observam daca nu mi se spunea obsesiv. dar asta e partea cea mai putin interesanta. si cartea are coperta interesanta si paginile care atrag. si cartea are greseli de tipar, nu e perfecta, dar asta o face diferita. dar abia am inceput sa citesc povestea. pe a mea nu a terminat-o inca nimeni, desi au inceput-o prea multi.
00:27. la vie en rose. louis armstrong. o tigara abia aprinsa in scrumiera. camasa descheiata la primul nasture, cravata lasata mai liber. cu parul ravasit si din nou neras de trei zile. inca incaltat si cu pachetul de tigari pe canapea langa sacoul aruncat la intamplare. scrum de la celelalte tigari fumate, pe masa. un pahar de vin rosu plin decat pe sfert. lumina verde difuza din lampa mea preferata. fumul de tigara ce se ridica spre tavanul alb al camerei. asa arata perfectiunea mea. privesc in gol de minute bune si nu vreau sa ma opresc. momentele de liniste pentru care vin acasa. in toata agitatia de la serviciu, aici sunt doar eu. in toate schimbarile de orice fel, aici e punctul meu de reper. aici o sa ma gasesti. da, universul meu, in care nu exista gravitatie, in care regulile sunt facute de mine, in care creez si distrug lumi dupa cum am chef, unde te pot multiplica de un milion de ori, unde pot sa opresc timpul. si pot sa-l dau inapoi sa revad tot ce mi-a placut in trecut. asta o sa am si cand voi fi sarac, si cand voi fi bogat, si cand voi fi celebru, si cand voi fi batran, si cand voi fi singur, si cand voi fi cu tine, si cand ma trezesc noaptea, si cand voi fi fercit, si cand voi fi trist. aici ma inchid cand ma gandesc la tine. aici o sa ma gasesti, dar mai intai trebuie sa ma cauti.
Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
simturile mi-au luat-o razna, e prea tarziu, e duminica noapte, dar sunt treaz de mult, am fumat deja prea multe tigari, am baut deja prea multa cola. sunt in secolul gresit, in cercul de prieteni nepotrivit, in mediul mult prea fals, cu oameni la costum frumosi doar la exterior, cautandu-te in locurile in care nu vei fi. imi petrec zilele privind diferiti ochi care trec pe langa mine, dar toti au forma sau culoarea nepotrivita. privirile lor nu reusesc sa vada dincolo de aparente, multe nici nu incearca. toti sunt nepotriviti pentru ca nu sunt ai tai. si imi petrec noptile ascultand diferitele rasete, dar toate sunt prea groase, sau prea subtiri, in comparatie cu rasul tau perfect. unele sunt putin false, altele sunt putin prea galagioase, cand stiu ca tu vei rade sincer. zambetele lor n-au reusit sa incalzeasca nici macar incaperea in care ne aflam, sufletul meu nici atat. m-am plictisit de toate copiile tale, multe atat de prost lucrate, unele aproape m-au pacalit, am fost suficient de agil. astept sa te gasesc stand pe o banca in cismigiu cu picioarele incrucisate sub tine si citind o carte, sau stand pe un scaun intr-un bar, cu parul ud, cu manecile trase pana peste degete, in timp ce bei din ciocolata calda dupa ce te-a prins ploaia in drum spre facultate la care oricum ai intarziat. incerc sa te gasesc, te caut in toate locurile, in cercurile de prieteni, in persoanele cu care lucrez, in lumea din jurul meu. te astept. sunt rabdator, nu se intampla sa nu am rabdare. a asteptat el florentino ariza cincizeci si trei de ani, sapte luni si unsprezece zile, cu noptile lor cu tot. dar ma plictisesc asteptandu-te.
te-am inchis in sufletul meu ermetic, imun la lucrurile rele sau nedrepte. nu mai esti nesigura pe tine, acum ai un punct de reper. sunt altfel, asta te-a atras la mine. asta ti-a placut. da, sunt haotic si greu de inteles. da, imi place un lucru la tine dupa care ma scoate din minti. ma enerveaza un alt lucru, dupa care sunt nebun dupa el. pot trece de la o stare la alta fara mari eforturi si fara sa anunt. sunt capabil de sentimente pe care nu o sa le intelegi, de multe ori le-am lasat sa se stinga, acum nu. da, e mai usor sa stai langa o persoana capabila doar de sentimente umane si fara explozii de simtiri. nu o sa-ti spun in fiecare mesaj ca te iubesc desi tu o vrei. asta nu inseamna ca nu o fac, daca nu o fac cum vrei tu. poate o scriu pe un post-it lipit de oglinda din baie sa il vezi cand te trezesti, oricum pleci dupa mine. nu o sa te iubesc mai bine. si nu o sa te iubesc niciodata asa cum trebuie. so you’d better take it right now. you’d better use it now. you’d better need it now. poate trebuia sa ma nasc acum un secol, lumea era mai boema atunci. da, mi-am amintit cum e sa zambesti si sa fumezi cu placere, sa simti o urma de entuziasm si nevoia sa ii spui cuiva, senzatia de implozie pentru ca nu poti. mi-ar placea sa stii si tu cum e.
a venit frigul si noptile incepute mult prea devreme si temperaturile cu minus. a inghetat mirosul puternic de iarna si norii deasupra. a inghetat cu tot cu amintirea ta, cu zambetul tau, cu privirea pe care mi-ai aruncat-o cand am plecat si cuvintele nespuse, cu visele noastre si rujul cazut sub canapeaua pe care dorm, cu unghiile tale rosii, cu noptile mele pierdute, cu sufletul meu, cu lacrimile tale si plimbarile din noapte cu masina fara destinatii, cu excesele mele, cu cafeaua de dimineata, cu imaginea ta cand gateai si cantai baby don’t you cry, cu viciile mele, cu partidele de sex, cu fumul de tigara, cu diminetile de pe plaja si lectiile de dans esuate, cu paharul de vin rosu si urma de ruj de pe el, cu cartea inca necitita a lui marquez pe masa, cu rochia ta preferata, cu dermatograful negru excesiv, cu mainile tale si blues-urile fara muzica din bucatarie, cu intunericul privirii mele, cu buzele tale si sarutul meu. a inghetat cu mine si cu tine si cu noi. nimic nu e pierdut. dar am inghetat totul.
luni seara mi s-a facut dor de trecut. m-am oprit pe strada 13 septembrie, un bloc oarecare, etajul 4. o parte din sufletul meu a ramas la fiecare ea,in fiecare apartament in care am fost si in fiecare alt suflet in care am intrat. in fiecare vis si in fiecare sarut. mi-am urat trecutul aproape la fel de mult cat l-am iubit. ma enerva, vroiam mereu sa fug de el, spre ceva nou, dar insistam intotdeauna sa ma intorc. ne-am aprins cate o tigara in apartamentul in care odinioara imi era interzis sa fumez si ne fumam trecutul, am baut din paharul tau tot trecutul care se scurgea prin buzele tale si in camera inca mai era mirosul lui. ma mai intorc uneori in trecut ca sa fug putin de prezent. si am multe trecuturi, nu numai unul. dar un singur trecut m-a fascinat, a strans in el vise si idealuri, razbunari si sentimente, tigari fumate doar pe jumatate si partide de sex, pahare de vin si chioscul non-stop de la parterul blocului. dar prezentul iar se tranforma in trecut, nu poate fi niciodata in locul in care se duce acum tigara stinsa sau paharul de vin rosu acum gol.
