A world where roses bloom

00:27. la vie en rose. louis armstrong. o tigara abia aprinsa in scrumiera. camasa descheiata la primul nasture, cravata lasata mai liber. cu parul ravasit si din nou neras de trei zile. inca incaltat si cu pachetul de tigari pe canapea langa sacoul aruncat la intamplare. scrum de la celelalte tigari fumate, pe masa. un pahar de vin rosu plin decat pe sfert. lumina verde difuza din lampa mea preferata. fumul de tigara ce se ridica spre tavanul alb al camerei. asa arata perfectiunea mea. privesc in gol de minute bune si nu vreau sa ma opresc. momentele de liniste pentru care vin acasa. in toata agitatia de la serviciu, aici sunt doar eu. in toate schimbarile de orice fel, aici e punctul meu de reper. aici o sa ma gasesti. da, universul meu, in care nu exista gravitatie, in care regulile sunt facute de mine, in care creez si distrug lumi dupa cum am chef, unde te pot multiplica de un milion de ori, unde pot sa opresc timpul. si pot sa-l dau inapoi sa revad tot ce mi-a placut in trecut. asta o sa am si cand voi fi sarac, si cand voi fi bogat, si cand voi fi celebru, si cand voi fi batran, si cand voi fi singur, si cand voi fi cu tine, si cand ma trezesc noaptea, si cand voi fi fercit, si cand voi fi trist. aici ma inchid cand ma gandesc la tine. aici o sa ma gasesti, dar mai intai trebuie sa ma cauti.

Reminder: Find her

Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.

simturile mi-au luat-o razna, e prea tarziu, e duminica noapte, dar sunt treaz de mult, am fumat deja prea multe tigari, am baut deja prea multa cola. sunt in secolul gresit, in cercul de prieteni nepotrivit, in mediul mult prea fals, cu oameni la costum frumosi doar la exterior, cautandu-te in locurile in care nu vei fi. imi petrec zilele privind diferiti ochi care trec pe langa mine, dar toti au forma sau culoarea nepotrivita. privirile lor nu reusesc sa vada dincolo de aparente, multe nici nu incearca. toti sunt nepotriviti pentru ca nu sunt ai tai. si imi petrec noptile ascultand diferitele rasete, dar toate sunt prea groase, sau prea subtiri, in comparatie cu rasul tau perfect. unele sunt putin false, altele sunt putin prea galagioase, cand stiu ca tu vei rade sincer. zambetele lor n-au reusit sa incalzeasca nici macar incaperea in care ne aflam, sufletul meu nici atat. m-am plictisit de toate copiile tale, multe atat de prost lucrate, unele aproape m-au pacalit, am fost suficient de agil. astept sa te gasesc stand pe o banca in cismigiu cu picioarele incrucisate sub tine si citind o carte, sau stand pe un scaun intr-un bar, cu parul ud, cu manecile trase pana peste degete, in timp ce bei din ciocolata calda dupa ce te-a prins ploaia in drum spre facultate la care oricum ai intarziat. incerc sa te gasesc, te caut in toate locurile, in cercurile de prieteni, in persoanele cu care lucrez, in lumea din jurul meu. te astept. sunt rabdator, nu se intampla sa nu am rabdare. a asteptat el florentino ariza cincizeci si trei de ani, sapte luni si unsprezece zile, cu noptile lor cu tot. dar ma plictisesc asteptandu-te.

I’m never gonna love you right

te-am inchis in sufletul meu ermetic, imun la lucrurile rele sau nedrepte. nu mai esti nesigura pe tine, acum ai un punct de reper. sunt altfel, asta te-a atras la mine. asta ti-a placut. da, sunt haotic si greu de inteles. da, imi place un lucru la tine dupa care ma scoate din minti. ma enerveaza un alt lucru, dupa care sunt nebun dupa el. pot trece de la o stare la alta fara mari eforturi si fara sa anunt. sunt capabil de sentimente pe care nu o sa le intelegi, de multe ori le-am lasat sa se stinga, acum nu. da, e mai usor sa stai langa o persoana capabila doar de sentimente umane si fara explozii de simtiri. nu o sa-ti spun in fiecare mesaj ca te iubesc desi tu o vrei. asta nu inseamna ca nu o fac, daca nu o fac cum vrei tu. poate o scriu pe un post-it lipit de oglinda din baie sa il vezi cand te trezesti, oricum pleci dupa mine. nu o sa te iubesc mai bine. si nu o sa te iubesc niciodata asa cum trebuie. so you’d better take it right now. you’d better use it now. you’d better need it now. poate trebuia sa ma nasc acum un secol, lumea era mai boema atunci. da, mi-am amintit cum e sa zambesti si sa fumezi cu placere, sa simti o urma de entuziasm si nevoia sa ii spui cuiva, senzatia de implozie pentru ca nu poti. mi-ar placea sa stii si tu cum e.

Poveste in nisip

Kseniya Simonova. un nume care nu spune nimic, nu?

asadar, poveste.

Cause your kiss went deeper than my skin

a venit frigul si noptile incepute mult prea devreme si temperaturile cu minus. a inghetat mirosul puternic de iarna si norii deasupra. a inghetat cu tot cu amintirea ta, cu zambetul tau, cu privirea pe care mi-ai aruncat-o cand am plecat si cuvintele nespuse, cu visele noastre si rujul cazut sub canapeaua pe care dorm, cu unghiile tale rosii, cu noptile mele pierdute, cu sufletul meu, cu lacrimile tale si plimbarile din noapte cu masina fara destinatii, cu excesele mele, cu cafeaua de dimineata, cu imaginea ta cand gateai si cantai baby don’t you cry, cu viciile mele, cu partidele de sex, cu fumul de tigara, cu diminetile de pe plaja si lectiile de dans esuate, cu paharul de vin rosu si urma de ruj de pe el, cu cartea inca necitita a lui marquez pe masa, cu rochia ta preferata, cu dermatograful negru excesiv, cu mainile tale si blues-urile fara muzica din bucatarie, cu intunericul privirii mele, cu buzele tale si sarutul meu. a inghetat cu mine si cu tine si cu noi. nimic nu e pierdut. dar am inghetat totul.

Katie Melua

o voce ce mi-ar placea sa-i cante copilului meu peste cativa ani.                            and a smile that can warm my house. and magic eyes. and perfect nose.

o sa fie un weekend lung si urat. multe melodii. merge minunat in fullscreen si un pahar de vin rosu.

The past

luni seara mi s-a facut dor de trecut. m-am oprit pe strada 13 septembrie, un bloc oarecare, etajul 4. o parte din sufletul meu a ramas la fiecare ea, in fiecare apartament in care am fost si in fiecare alt suflet in care am intrat. in fiecare vis si in fiecare sarut. mi-am urat trecutul aproape la fel de mult cat l-am iubit. ma enerva, vroiam mereu sa fug de el, spre ceva nou, dar insistam intotdeauna sa ma intorc. ne-am aprins cate o tigara in apartamentul in care odinioara imi era interzis sa fumez si ne fumam trecutul, am baut din paharul tau tot trecutul care se scurgea prin buzele tale si in camera inca mai era mirosul lui. ma mai intorc uneori in trecut ca sa fug putin de prezent. si am multe trecuturi, nu numai unul. dar un singur trecut m-a fascinat, a strans in el vise si idealuri, razbunari si sentimente, tigari fumate doar pe jumatate si partide de sex, pahare de vin si chioscul non-stop de la parterul blocului. dar prezentul iar se tranforma in trecut, nu poate fi niciodata in locul in care se duce acum tigara stinsa sau paharul de vin rosu acum gol.

Iluzii

un ceas scump si o curea eleganta. restaurante. zboruri cu avionul. hoteluri scumpe. intalniri cu oameni influenti si oameni din managementul companiilor multinationale. suficienti bani incat sa pot face aproape orice imi doresc. douazecisitrei de ani, anturaj matur in timpul serviciului, anturaj normal in timpul liber. el, anturajul, ales gresit. ba nu. nu l-am ales, m-a ales el pe mine. pustani de varsta mea, cu mai multi bani, nu prea inteligenti. cu bucurii simple, hai sa mergem in bamboo. celebrul. hai la o cafea. sa facem intrecere, a mea e mai puternica. stai sa vezi cum o agat pe asta. azi-noapte am. sunt limitati. daca au futut-o pe una nu stiu sa fie eleganti si sa taca. daca ii contrazici cu ceva raman rapid fara argumente, se blocheaza si apoi te blocheaza cu un da-te ma-n pula mea. nu au multe orizonturi, s-au limitat la un club si doua cafenele. spune-le tu ca iti place André Gide si te vor intreba la ce echipa joaca. sunt mai matur decat ei. arogant, stiu. dar adevarat. poate ca am inceput sa scriu romanul, dar nu vreau sa spun nimanui. poate n-am claxonat niciodata dupa o femeie, pentru ca nu sunt atat de retardat sa cred ca o agat asa vreodata in viata asta. poate ca imi place sa cred ca stiu cand o femeie e impresionata de bani sau nu. poate ca de multe ori nu-mi pasa. poate ca sunt diferit sau poate ca doar asta imi place sa cred cand de fapt nu.

André Gide

Les chansons

de carla bruni. j’adore.

Uite, ia tigara mea.

o noapte de joi si o plimbare prin centrul vechi. un vant care se grabea, o strada pustie si frigul noptii de octombrie. iesim din restaurantul de la subsolul cladirii si te opresc sa fumam. ce? sigur ca putem fuma in masina dar eu vreau aici cu tine. nu intelegi, dar o faci. incerci din rasputeri sa-ti aprinzi tigara, imbracata in rochia neagra simpla in care te-am intalnit de dimineata, cu buzele insangerate, cu parul ravasit ,machiaj subtil si incaltata cu pantofii tai preferati. te-am analizat ,stiam ca nu esti atenta la mine atat de simpatica incercand inca sa-ti aprinzi tigara. rochia ti se lipea de picioare in functie de directia din care sufla vantul. atat de frumoasa prin simplitatea ta. uite, ia tigara mea. imi aprind eu alta. o arunci pe a ta nervoasa pe jos si intinzi mana sa o iei de la mine. blackout. ma trezesc, ma ridic din pat, tu inca dormi. rochia e aruncata pe jos langa cravata mea neagra. totusi camasa e asezata pe spatarul scaunului. doar in boxeri, ma duc sa ma barbieresc. ti-ai pus camasa mea pe tine, stai in usa si ma privesti. e mare de tine dar ma pot indragosti de imaginea asta. ma pot indragosti de tine. dar nu ai aripi. nu-mi poti da inapoi ceea ce sunt capabil sa ofer. vreau ceva puternic. vreau sa simt. vreau obsesie. vreau minti manipulate. vreau nopti pierdute si sentimente care inca nu au un nume in dictionar. nu le pot cumpara, intelegi?